Poil de Carotte

Poil de Carotte

by Jules Renard

Poil de Carotte, ainsi appelle-t-on depuis toujours le petit dernier de la famille Lepic.

Poil de Carotte n'a peur de rien, ce qui ne l'empêche pas de trembler dans le noir en entendant la voix de sa mère, sa mère qui le punit toujours injustement et lui préfère son grand frère Félix et sa sur Ernestine.

  • Language: French
  • Category: Cultural
  • Rating: 3.45
  • Pages: 239
  • Publish Date: May 1st 2007 by Larousse Kingfisher Chambers
  • Isbn10: 2035877342
  • Isbn13: 9782035877345

What People Think about "Poil de Carotte"

Poil de Carotte ("Carrot Top"), the young hero of this book, reminds me of my son Jonathan. Thinking about the Bad Things can sometimes make Jonathan angry. I have often suggested to him that he should write down some of the Bad Things; it seems to me that this might, in another phrase he likes, Help Him Overcome His Anger. Poil de Carotte, who lives out in the country, likes fishing for crayfish. Poil de Carotte has a little hut in the garden where he likes to hang out. You can go." But his hands have other ideas, and as he finishes his little speech they point the gun at the cat's head and pull the trigger.

Spre surprinderea mea, cred c e cartea la care m-am putut raporta cel mai mult, pe de-a-ntregul, din tot istoricul meu de lectur de pân acum. Nu sunt sigur dac e i romanul su de debut, îns cu siguran este autobiografic pentru Jules Renard, cum putem deduce i din "Jurnal", i a reuit s îi duc mesajul mai departe... Îmi pare ru c nu mai este o carte citit, despre care se vorbete în prezent. Mama este dracul împieliat, personajul care face toat cartea, cel mai important om din viaa lui Morcovea i astfel, i a lui Jules Renard. Eu, simindu-m practic parte din poveste, pot spune c nu exist vreo scen, vreun singur cuvânt, pe care s nu-l fi simit din adâncul sufletului, care s nu m fi fcut s rbufnesc, s îneleg exact de ce Morcovea se poart într-un fel sau altul, s intuiesc cum se termin povestea i s plâng odat cu protagonistul... Ediia citit de mine a fost publicat în anul 1979 în colecia "Biblioteca pentru toi copiii" de la Editura Ion Creang i tradus din limba francez de Marcel Gafton i Modest Morariu (care a scris i o prefa incredibil crii); nu îmi pot da cu presupusul în aceast privin îns mie mi s-a prut c textul a fost foarte cursiv i a putut emite situaia socio-cultural din acea perioad foarte bine. Cred c unul dintre motivele pentru care scenele mi s-au prut atât de familiare este tocmai influena acestei ri asupra României din secolul trecut; se tie îns c la noi aceste influene înc se pstreaz sub diferite forme iar fenomenul e în general cunoscut sub forma de "ifose". Acest comportament este tipic unui copil care a fost tratat cu mult mai mult rutate de atât de ctre cei din jur, este doar o exprimare a acestei stri de continu angoas, un manifest crud, la fel ca împucarea psrilor la vântoare sau uciderea animalelor ce trebuiau gtite în familie. Ura crescând din Morcovea este cel mai frumos lucru ilustrat în acest roman, pentru c nimic nu este mai simplu, nimic mai logic, ca faptul c o astfel de cretere a unui copil duce la aceste rezultate - în absolut orice perioad din timp ar tri. "Morcovea" este un roman despre ATENIE, despre copilrie, despre psihicul unui copil, mai ales al unui viitor artist. Cu siguran am ales perioada perfect pentru a citi aceast carte, cci acum sunt mai mult decât sigur c fiecare copil gândete exact la fel, când ajunge în acea situaie: i ce dac adulii îmi fac ru i nu le pas de mine, i ce dac m doare ce spun ei...

On ne peut pas dire que ce soit une illustration de l'amour maternel.

Sulla rete, in un Blog, ho trovato il racconto di una mamma che vuole leggere "Pel di carota" - il famoso libro di Jules Renard - ai suoi due bimbi. Pel di carota vorrebbe scrivere sulla lavagna quante pernici saranno uccise, ma per sua madre la lavagna è troppo alta e lui non ci arriva. Ecco che sua madre gli sta dicendo che deve ucciderle lui le pernici, e non faccia la signorinella. Pel di carota russa di notte, sua madre lo sveglia con dei pizzicotti sulle natiche, bucandolo con le unghie che gli fanno uscire il sangue. Si sente vicino solo a suo padre che si sente vicino a Pel di carota essendo anche lui vessato da sua moglie.

On sent que les bêtises qu'il fait sont faites pour attirer un peu l'attention sur lui (passage à l'internat où il casse une vitre), et que les gens le remarque pour ce qu'il est, et pas pour les choses que ça mère met en avant (et qui sont toujours négatives).

But this book was written in a older background, if this kind of things happened in a modern time, then it would be called as child abuse.

People who loathe children's books often do so because they find the stories in them, the characters in them, insipid.